13

Vazut-am vazduhul cum plange,
un nor mare si negru se strange
si sufletului meu nu-i ajunge
cand vede bunatatea cum fuge...
Vezi un corb cum incearca sa strige,
vazut-a el hrana si rautatea-l impinge
sa zboare dup-un copil a carui minge
e sparta de mult dar el tot-o impinge.
Vezi peste tot numai pete de sange,
de-un gri macabru e timpul ce se scurge,
prin venele mele ceva negru tot curge
si ingerii buni nu vor sa divulge;
Acesta-i secretul: AZI RAUL INVINGE!

Un cerc de oameni cu fete schimbate
stau laolalta, citesc dintr-o carte;
ii canta Raului ce nu e departe
si se lasa prada vointii desarte.
Se vede un cal cum vine dintr-o parte,
vreau sa-l opresc dar ma dau la o parte,
nu are stapan ca nu vrea biciuri date
si pleaca spre sud ca nordul e moarte.
Tu incepi sa te miri de ce nu ai frate,
pai cum sa mai ai daca negru e-n toate
si te rogi la Domnul, crezand ca el poate
sa mai faca un bine. Tine minte frate:
AZI BINELE NU MAI FACE DREPTATE!

Vin ingerii negri cu gand sa ne-omoare,
vor sa ne ia a vietii licoare
cu lacrimi de sange tot zic ca nu doare
si-mpins de durere mai caut un Soare.
Negrul din vene tasneste mai tare,
o gura de foc cu priviri amare
imi zice ca viata nu mai are valoare;
iar gandul meu trist incepe sa zboare
la acel trecut brazdat de culoare
unde toti vedeam a Lumii splendoare.
Si din tot ce-a fost, da-mi o alba floare,
ca stiu ca numai ea ar face-o schimbare;
ridic ochii si-Ti zic: Te merit eu oare?

Glasu-Ti puternic rasuna deodata,
goala e Lumea si muta e toata,
ingerii-Ti buni prind vlaga si-ndata
se lupta cu Raul, priveste-i in fapta,
strang ingerii negri pe toti laolalta,
murmura Raul, se cutremura-n gloata;
si vii Tu puternic dand inca o data
lumina Lumii de mult destramata.
Negrul dispare, culoarea se-arata,
acea floare alba e de toti admirata...
Te vad zambind, ai Tai suntem plata,
de bucurie si iubire-acum Lumea se-mbata;
ma cobor in genunchi zicand... Te iubesc Tata!