Pierdut suflet, ofer recompensa...

Ciudat titlu pentru prima mea postare, nu?

Dar..."cam asa ceva puteam purta pe mine acum cateva luni. Nu voi incepe sa va plictisesc acum cu povesti de dragoste parca rupte din carti (sau telenovele, mai nou, ca putini sunt acei care inca mai citesc carti), nu imi voi plange de mila si nu voi astepta de la dumneavoastra nici cea mai mica umbra de compasiune. :)
Aceasta a fost prima mea dragoste si pot zice ca am IUBIT! :))) si nu am crezut ca va durea atat de mult. Invatat sa am control asupra fiecarei relatii in parte, m-am trezit acum nevoit sa impart aceasta "indeletnicire" cu EA, poate asta m-a si atras mai mult... E ciudat sa vezi cum nu te vezi indragostindu-te de o persoana, e si mai ciudat sa vezi cum ajungi sa o iubesti fara sa iti dai seama si sa fi dispus la 'nshpe mii de sacrificii daca ti le-ar cere EA sau viata insasi.
Incet, zilele se intreceau cu lunile si ajungeau anul si uitandu-ma inapoi parca relatia noastra nu a durat decat o saptamana, poate cea mai zdruncinata saptamana, dar si cea mai euforica si mai solicitanta, dar in acelasi timp parca a durat o viata, parca ma nascusem langa EA si trecusem la alta lume dupa EA, atat de bine ne cunosteam si parca tot nu era de ajuns. Am avut parte de putine intalniri face-to-face dar fiecare in parte ne-a "marcat", daca pot folosi acest termen. Am avut ca orice cuplu vise, sperante, planuri de viitor si eram legati unul de altul ca un vapor de chei, ca un proton de un electron (sau cel putin asa ne vedeam atunci ;)) ).
A venit despartirea...certuri, reprosuri si tot tacamul si indiferent de cat de puternica a fost dragostea intre noi, acum locul iubirii era luat de alte sentimente, mai putin pure si bune. Acum urma cea mai neagra perioada din viata mea; fara sa imi dau seama, m-am inchis in mine si am implorat iubire, am decazut din tot ce ma caracteriza, mi-am stricat singur adapostul si singurul lucru care ma mai alina era speranta, impletita cu durere si inchisa in suferinta...si a durat...poate juma' de an... Dar m-am ridicat, m-am scuturat de cenusa ei si urmandu-i exemplul am cautat alinare in alte relatii...EA: 1; eu: mai mult de 10...
Am trecut peste. 99% iar acel 1% nu il voi lasa eu sa scape, macar cu atat sa raman, nu? :)))
Cea mai trista parte din toate...e ca acum nu ne mai cunoastem, nu ne mai stim, nu ne mai vorbim, nimic..."

Si atunci, pentru ce e buna toata dragostea? /:)



Ce ati citit mai sus e pura fictiune, si toate asemanarile cu personaje din viata reala e pura coincidenta, si imi cer scuze pentru anumitele neplaceri ce vor urma!